Ultima zvâcnire a împăratului

Bombe de buzunar

Bună dimineața!

10 ani ne-a privit de sus. 10 ani s-a ascuns după perdelele din case și palate. 10 ani și-a legat vacanțele plătite de noi. A sperat să stea pe banii NATO sau măcar pe cei ai Comisiei Europene. Acum se roagă de majoritatea toxică” PSD să-i dea voie să ajungă măcar senator. 

Play the Day Play the week

    1. Ciclonul Boris și blânzii României

    Foto: Facebook / Marcel Ciolacu / Nicolae Ionel Ciucă

    24 de oameni au murit în inundațiile din Europa, iar șapte dintre ei sunt români. Imaginile cu localitățile noastre sub ape au ajuns pe primele pagini în presa mondială. Ciclonul Boris provoacă în continuare dezastre pe continent, iar meteorologii spun că astfel de fenomene vor deveni noua normalitate.

    • Vederi cu sinistrații. Ciucă și Ciolacu s-au pozat cu oamenii care au pierdut tot. În localitățile cele mai afectate, apele au mai distrus tot în 2013 și 2016. Întrebat de măsurile luate după dezastrele precedente, premierul a răspuns: În 2013 nu eram. Nu am primit nicio informare despre un eventual pericol în această zonă”. În 2013 era premier doctorul Victor Ponta, consilierul lui actual. La putere era USL, adică tot PSD și PNL.

    • Animalele politice de la ape. Europa Liberă a făcut un bilanț al măsurilor luate de autorități după dezastrele majore, inclusiv inundații. Concluzia e ușor de ghicit. Strategiile guvernamentale au fost doar niște hârtii uitate în sertare după redactare. Și Recorder a arătat în două rânduri cum 📺️ oamenii partidelor, fără nicio pregătire, au fost angajați la gospodărirea apelor în locul 📺️ profesioniștilor. Unul dintre ei s-a autointitulat „un animal politic” și așa i-a rămas numele.  

    2. Iohannis, interviu de angajare cu Ciolacu 

    Foto: Agerpres

    PNL a depus legea care-i permite președintelui să candideze la parlamentare, dar ea trebuie și votată. Ciolacu n-ar prea vrea, dar, cu împăratul pe liste, liberalii ar avea probabil niște procente bune în minus. Ciucă, pupilul lui, încearcă să-i netezească drumul, un drum cu sens unic care se termină în coada clasamentelor.

    • Onoare de hârtie. Ciucă a scris mare ONOARE pe noile afișe electorale. Un cuvânt pe care generalul l-a secat de conținut. Stau mărturie cei trei ani în care DIICOT n-a aflat cine i-a șters declarația pentru Radio România în care spunea că nu va intra în politică. La fel și tergiversările nesfârșite în dosarele în care i se tot analizează teza de plagiat.

    • Încăpățânarea lui Ciolacu. Ciolacu își face de cap. Numirea șefilor la super-agenția AMEPIP a atras în vară critici dure din partea Comisiei Europene. Premierul a cerut urgent demisiile lor, iar acum i-a numit tot pe ei. Tot acum se laudă cu Roxana Mânzatu, vicepreședinte la Comisia Europeană. Portofoliul ei pare mic, dar are buget foarte mare.

    • De râsul țării. În doar o săptămână de campanie, Geoană s-a făcut de trei ori de râs. I-a urat sănătate Regelui Mihai, a uitat când s-a angajat la NATO și când s-a născut.

    • În timpul ăsta, Elena Lasconi trage și acum ponoasele după declarația care a revoltat diaspora. A, candidează și Ludovic Orban.

    3. Sistemul de secretizare garantată

    Sistemul Garanție-Returnare este unul dintre cele mai bune lucruri care s-au făcut pentru natură. Cum se întâmplă de multe ori la noi, orice treabă bună vine și cu o parte ascunsă

    • PET-uri puține, profit mare. Reportajul realizat de echipa Știrile Zilei de la Recorder arată că noua companie ReturRo încasează mai mulți bani dacă oamenii returnează mai puține recipiente. Nu știm ce se întâmplă exact cu aceste sume. Astfel, nu e de mirare că sunt grave probleme de colectare, mai ales în zonele rurale. Și patronii de localuri se plâng că lucrează cu sacii de PET-uri sub birouri până vine cineva să-i ridice.

    • Unde ajung recipientele? Chiar dacă ReturRo prestează o activitate de utilitate publică, iar statul român are 20% dintre acțiuni, compania refuză să facă publice informații importante. Nu vrea să comunice nici măcar la ce societăți de reciclare ajung recipientele. Inclusiv salariile membrilor Comitetului de Supraveghere sunt ținute la secret.

    SHUFFLE. Recomandările noastre CAPTURE

    Catedrala din orașul Palermo a fost neîncăpătoare pentru mulțimea venită la funeraliile legendarului atacant italian Salvatore 'Toto' Schillaci, golgheterul Campionatului Mondial din 1990. Foto: Dario Aiello / Livesicilia.it

    FWD. Știri pe repede-nainte FWD. Pe repede-nainte
    • Bombe de buzunar. Pagerele membrilor Hezbollah au explodat marți. Zeci de morți și mii de răniți, inclusiv copii. Miercuri au explodat și stațiile de emisie-recepție. Același bilanț. Mossad ar fi pus explozibili în aparate cu mult timp înainte de livrarea lor. Deci nu, nu poate nimeni să ne omoare când folosim telefoanele. Operațiunea de Hollywood vine la un an după, poate, cel mai mare eșec din istoria serviciului secret.

    • Trump, luat iar la țintă. Republicanul a avut o armă ațintită asupra lui pe terenul de golf. Un agent Secret Service a văzut țeava unei puști printr-un gard și a tras mai multe gloanțe. Bărbatul înarmat a fugit, dar a fost prins rapid. Trump a declarat că discursurile democraților instigă la atentate, Elon Musk s-a întrebat de ce nu trage nimeni în Harris sau Biden. 

    • Prag variabil la mită. Libertatea arată cum a fost achitată o șefă de la vămi care a primit, printre altele, „cadouri” de aproape 9.000 de euro. Magistrații spun că nu poate fi acuzată de luare de mită dacă își permite atențiile din propriul salariu. Instanța a decis că bunurile primite sunt “o formă de respect” și i le-a dat înapoi femeii. 

    • Pădure cu uscături forțate. Europa Liberă și PressHub scriu despre noua metodă prin care proprietarii de păduri grăbesc uscarea copacilor. Pe scoarța arborilor sunt puse momeli care atrag insecte dăunătoare. Astfel, un copac sănătos moare în câteva luni, iar hectare întregi sunt invadate rapid. Doar drujba poate vindeca zona.

    POWER OFF. Există viață după știri Doza de optimism
    SHUFFLE. Recomandările noastre SHUFFLE. Recomandări
    • DE CITIT. O jurnalistă sub acoperire a lucrat o lună într-o fermă organică din Germania. Ea descrie condițiile de lucru inumane la care sunt supuși miganții din estul Europei: minim 10 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, pentru un salariu de 1500 de euro.

    • DE CITIT. După ce catedrala Notre-Dame a luat foc în 2019, președintele Macron a promis că va fi reclădită în 5 ani. De atunci, o echipă de artizani trudește pentru a reconstrui șarpanta de lemn, folosind tehnici de tâmplărie tradiționale, care s-au păstrat în puține locuri din lume, printre care și Maramureș.

    • DE VĂZUT. Episodul 18 al emisiunii Ce ne enervează” în care Mihai Radu vă amintește cum ne-a cucerit Iohannis în două rânduri. Tot aici vedeți cum își cară crucile candidații la prezidențiale și cum se laudă cu proiecte de țară cei care nu pot asigura medicamentele pentru bolnavii de cancer.

    PAUSE. Pauza de carte PAUSE. Pauza de carte

    Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

    Patti Smith se numără printre artistele mele preferate din secolele XX-XXI. Este undeva în primele cinci, acolo unde se află și Joan Baez, ambele fiind legate, în diferite feluri, de Bob Dylan.

    Cronicile lui Dylan, memoriile acestui mare poet cu muzicuță și Premiul Nobel pentru Literatură în buzunar (nu s-a deranjat să se ducă să-l ridice, l-a reprezentat chiar Patti Smith), sunt cea mai bună carte de amintiri despre muzică, tinerețe și New York-ul anilor 1960-1970.

    Dar cartea lui Patti Smith – Pe când eram doar niște puști – este și ea extraordinar de frumoasă. Am citit-o în extaz.

    Am puține obiecții la volumul lui Patti Smith, mi-a plăcut să trăiesc din nou între oamenii aceștia care au fost tineri în vremea Woodstock-ului și a Războiului din Vietnam, în vremea revoluției sexuale și a luptei pentru pace (câți artiști mari mai luptă astăzi pentru pace?). Impresionante vieți au mai trăit! Emoționantă până la lacrimi povestea de dragoste și prietenie a lui Patti Smith cu fotograful Robert Mapplethorpe.

    Patti Smith s-a născut la Chicago, în 1946, în vremea marii furtuni de zăpadă. M-am tot gândit la această generație de mari artiști (după gustul meu, ultima mare generație de artiști ai culturii populare).

    Ce aveau ei și n-au mai avut cei care au urmat? Poate că toată pofta asta de libertate, de iubire, de pace, de baladă, de viață a fost în ei încă de la naștere.

    Copiii născuți în timpul războiului sau imediat după al doilea război mondial au avut ceva unic, au trăit vremuri excepționale și, iată, ne-au lăsat o mărturie despre cum a fost. Măcar de i-am citi & înțelege.

    În ceea ce mă privește, o voi iubi pe Patti Smith până la moarte – și în timpul morții mele o voi iubi. A fost, fără să știe, în ultimele decenii una dintre profesoarele mele de libertate, iar libertatea este cea mai importantă lecție pe care am primit-o în viață.

    Voxa Banner Email
    POWER OFF. Există viață după știri POWER OFF

    P.S. Săptămâna asta am depășit pragul de 20.000 de abonați la acest newsletter. Vă mulțumim că ne citiți în fiecare weekend!

    Mai departe, ne-ar ajuta să știm cum am putea să îmbunătățim newsletterul Pe scurt de la Recorder ca să fie la nivelul așteptărilor și nevoilor abonaților noștri.

    👋 Dacă îți place newsletterul Recorder, spune-le și altora despre el.
    Poți da mai departe acest link: recorder.ro/newsletter

    📬 Nu mai ai răbdare până la următoarea ediție?
    Urmărește podcastul Știrile Zilei pe Youtube sau abonează-te la canalul de WhatsApp.

    💬 Ai o întrebare pentru noi sau vrei să ne lași feedback?
    Dă reply la acest email.