România la răscruce

Între fapte și minciuni: în ce fel de țară vrem să trăim?

Săptămâna asta e despre schimbări care vin cu pași mici și nu sunt atât de vizibile precum contrele publice între politicieni. Deciziile pe care le iau aleșii în această perioadă, multe forțate de angajamente europene, vor stabili cum se poziționează România între Est și Vest. Ca să știm încotro o luăm, trebuie să cunoaștem faptele și să vedem dincolo de minciuni.

Play the Day Play the week

    1. Modernizarea statului vs minciunile AUR

    Foto: Facebook/Raisa Enachi

    Săptămâna viitoare, Camera Deputaților va vota mai multe legi care urmăresc modernizarea României. Vizează, între altele, orașe mai accesibile, sprijin pentru copiii vulnerabili, o mai bună funcționare a companiilor de stat. Coaliția de la guvernare nu s-a obosit să le explice oamenilor aceste schimbări, iar partidul extremist AUR le-a distorsionat pentru a-și promova propria agendă electorală.

    2. Orașe pentru oameni

    Această imagine, cu titlul „Pentru primarii orașelor românești” era printre cele mai comentate, vineri, pe grupul România de pe Reddit. „Importanța parcărilor: 🤑”, a adăugat cineva imediat. O dezbatere privind dezvoltarea orașelor verzi există, inclusiv în Parlament, și nici din ea nu lipsește AUR.

    • Ce dezbat deputații. Un proiect despre orașe cu mai puține mașini, transport public mai eficient, aer mai curat. AUR susține, în mod fals, că legea transformă orașele în închisori, limitând dreptul de circulație al locuitorilor. Partidul rostogolește teorii ale conspirației internaționale privind conceptul de „oraș de 15 minute”, adică în care poți ajunge ușor, fără mașină, la școală sau la birou. În loc să explice, PNL vorbește de „implementarea planurilor de mobilitate urbană”.

    • 🎧 Podcast Recorder. Ce strategii aplică alte orașe din lume pentru a le ușura viața locuitorilor și cum putem presa primăriile să adopte astfel de politici povestește cercetătorul în dezvoltare urbană Gruia Bădescu în noul episod On the Record.

    • Studiu de caz: Parcul IOR din București. Locuitorii din zonă semnalează noi defrișări într-o parcelă retrocedată. Au protestat la final de martie alături de activiști de mediu. Au pornit și o petiție semnată de 17.000 de oameni.

    • Orașele cetățenilor. Tocmai orașele cu locuitori mai implicați ar putea fi bastioane împotriva populismului.

    3. Regatul Unit al Regelui Charles

    Bere dedicată încoronării Regelui Charles într-un pub din Leicester

    Ziua încoronării Regelui Charles, al 40-lea monarh al Marii Britanii, găsește populația într-o criză a costului vieții, cu un număr record de persoane care se bazează pe donații de alimente. Charles, care-și dorește o monarhie modernă, mai puțin pompoasă și mai puțin costisitoare, a devenit mai popular de când e rege, dar sprijinul populației pentru monarhie a scăzut.

    • Ce se va întâmpla. O procesiune de la Palatul Buckingham la Westminster Abbey, unde va fi o ceremonie simbolică, petreceri pe străzi, un concert Andrea Bocelli, Katy Perry și Lionel Richie la Castelul Windsor. Un general de origine română conduce organizarea evenimentului de astăzi. BBC face un ghid al ceremoniilor și încă unul privind atmosfera din țările peste care domnește Charles.

    • Costurile monarhiei. Cel puțin 100 de milioane de lire sterline – bani publici – ar urma să coste evenimentul. Între timp, o investigație The Guardian privind finanțele familiei regale britanice ridică semne de întrebare privind originea banilor și cum sunt cheltuiți.

    • România lui Charles. Înainte de încoronare, New York Times a vizitat casa din România a Regelui Charles din Valea Zălanului. Încoronarea e sărbătorită și în satul Viscri din Brașov, care s-a dezvoltat enorm după ce a fost popularizat de Regele Charles pe când era Prinț de Wales.

    CAPTURE (Po)veștile Recorder

    Cum a ajuns numele Recorder să fie folosit pentru a băga spaima în instituțiile statului

    Direcția Generală Anticorupție, Direcția Control Intern a Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov sunt doar câteva dintre structurile care ne-au contactat în ultimele săptămâni pentru a ne transmite numere de înregistrare și pentru a cere informații suplimentare în legătură cu petițiile trimise de „Publicația Recorder”.

    Am apreciat mobilizarea acestor instituții, numai că noi n-am trimis niciuna dintre petițiile la care am primit numere de înregistrare. Din informațiile furnizate de structurile care au primit petițiile a rezultat că acestea au fost trimise prin poștă, având la expeditor numele și adresa redacției noastre, însă nu erau semnate de vreo persoană.

    Poliția Română a tratat cu atâta hotărâre petițiile anonime ce pretindeau a fi trimise de redacția Recorder încât un reprezentant al Inspectoratului General a venit personal la sediul nostru pentru a clarifica situația. A părut foarte încântat când i-am spus că nu avem nicio legătură cu petițiile respective, dar n-a știut ce să ne spună când l-am întrebat ce măsuri se pot lua într-o astfel de situație.

    Nu sunt primele situații de acest fel cu care ne confruntăm în ultima perioadă. Un cetățean ne-a scris să ne asigure că e om serios, cu afaceri curate, și să ne întrebe dacă suntem pe urmele lui pentru că niște rău-voitori i-au speriat partenerii de afaceri răspândind zvonul că e vizat de o investigație Recorder.

    O școală din București ne-a trimis prin poștă mai multe informații și documente pe care nimeni din redacție nu le solicitase. După ce am discutat cu reprezentanții școlii, s-a dovedit că școala primise o solicitare semnată cu numele unui jurnalist Recorder, însă respectivul jurnalist nu avea nicio legătură cu petiția, numele său fiind folosit în mod fraudulos.

    Desigur, această percepție conform căreia numele Recorder bagă spaima în instituțiile statului ne confirmă că munca noastră contează. Însă nu putem permite ca identitatea publicației și a jurnaliștilor din redacție să fie folosite în mod fraudulos.

    De aceea, după ce ne-am consultat cu avocatul nostru, am decis că, de acum înainte, vom face plângeri penale în toate situațiile în care se utilizează în mod mincinos denumirea Recorder sau în care persoane fără niciun fel de legătură cu redacția Recorder se identifică sau semnează documente pretinzând în mod fals că sunt reprezentanți ai publicației.

    P.S. Îi sfătuim pe cei care au de semnalat diferite abuzuri sau nereguli să ne scrie direct, pe [email protected]. Folosirea numelui Recorder în mod fraudulos nu reprezintă o soluție pentru niciun tip de problemă.

    SHUFFLE. Recomandările noastre CAPTURE

    Fanii lui Napoli sărbătoresc primul titlu de campioană în fotbalul italian din 1990 încoace. Celelalte două trofee ale echipei au fost pe vremea când Maradona juca la club. EPA/Cesare Abbate

    FWD. Știri pe repede-nainte FWD. Pe repede-nainte
    SHUFFLE. Recomandările noastre SHUFFLE. Recomandări
    PAUSE. Pauza de carte PAUSE. Pauza de carte

    Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

    Mihail Sebastian, în sfârșit o carte pe măsura lui

    „Singur. Viața lui Mihail Sebastian” e o întâlnire fericită. Pe de o parte, îl avem pe Sebastian, unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română din Interbelic. Un om al unei generații extraordinare, din care au mai făcut parte Eliade, Cioran, Noica sau Eugen Ionescu. Un elev al profesorului Nae Ionescu, responsabil în bună măsură pentru rătăcirile de extremă dreaptă/legionară ale unor intelectuali ca Mircea Eliade.

    Mihail Sebastian a avut o viață scurtă (1907-1945). A sfârșit tragic, într-un accident (a fost călcat de un camion). Importanța sa în cultura română este majoră: s-a impus ca publicist, romancier (cartea „De două mii de ani” este semnificativă) și, mai ales, dramaturg.

    Și această viață cu totul remarcabilă își tot aștepta biograful. A fost Tatiana Niculescu, care a mai scris biografii bune și foarte bune în ultimii ani, specializându-se chiar în astfel de lucrări. Le-a scris viețile lui Arsenie Boca, Corneliu Zelea Codreanu sau Nae Ionescu și toate reușesc să le reconstituie magistral personalitățile.

    Mihail Sebastian a trăit și a sfârșit singur. Zeci de ani mai târziu nu mai e deloc așa: are numeroși cititori. Și după cartea Tatianei Niculescu va avea și mai mulți.

    POWER OFF. Există viață după știri POWER OFF

    Mulțumim că ți-ai început weekendul cu noi. Dacă vrei să ne spui ceva despre această ediție, dă reply cu încredere. Ne-am bucura să ne împărtășești ceva ce ai reușit să schimbi în bine în orașul tău. Sau măcar ceva ce ai vrea să schimbi. Dacă nu ești încă abonat la newsletter, te poți înscrie aici.