Am întâlnit doar români fericiți

Bună dimineața!

De miercuri, parcă nu mai vezi români cocoșați de griji. Parcă și ridurile alea care rămân de la încruntare au dispărut. Ne-au făcut lifting băieții în galben. N-am mai văzut atât de mulți români în stradă de când au ieșit de supărare, în 📹️ august 2018.

De bine sau de rău, ieșitul în stradă este un exercițiu democratic care unește societatea și avem mare nevoie de așa ceva după atâtea dezbinări electorale, medicale sau chiar muzicale.

1. Seara la care am visat 24 de ani

Dacă bucuria ar putea fi măsurată, probabil cea mai mare cantitate ar apărea la golul echipei preferate. Într-o singură secundă, cea în care Răzvan Marin a înscris din penalty, milioane de români din toată lumea au țipat de fericire. România a ajuns în optimile campionatului european de fotbal după 24 de ani.

• Un egal cât zece victorii. În meciul cu Slovacia, România a jucat poate cu mai puțină determinare decât în cele cu Ucraina și Belgia. Golul primit mult prea devreme de ai noștri părea că va turna plumb în ghete sau apă caldă în halbele de la terase. A venit însă penaltyul obținut de Hagi și a reînceput petrecerea care a durat mult după finalul partidei.

• A fost sau n-a fost? În zilele dinainte meciului au fost dezbateri aprinse dacă va fi blat sau nu cu Slovacia. Un egal ar fi trimis ambele echipe în optimi. Jucătorii noștri n-au prins însă epoca de aur a cooperativei și nu sunt foarte pricepuți la așa ceva. Dezbateri și mai aprinse au fost pe marginea penaltyului obținut de Hagi. Dar părerile nu mai contează după ce arbitrul, camerele și senzorii decid că a fost. Sigur, dacă penaltyul ar fi împotriva noastră, n-am fi trecut așa repede peste.

• Întâia noapte de fericire. Să ieși din casă de fericire a fost o premieră pentru cei mai mulți dintre cei care 📹️ au petrecut în stradă noaptea calificării. O bucurie cu care sperăm să ne mai întâlnim în câteva zile, după meciul cu Olanda.

2. Educația, pusă pe butuci

Sistemul nostru de învățământ seamănă cu Dacia aia cumpărată cu greu în vremea comunismului. Se poate repara pe fugă cu o sârmă și niște ciorapi de damă, însă, până la urmă, tot ajungi cu ea la service. Acolo, ți se spune că trebuie să cheltui mai mult decât ai dat pe ea sau să o vinzi. Învățământul românesc are nevoie urgentă de service.

• Un elev din trei a renunțat. La examenul de bacalaureat din acest an lipsesc 60.000 de elevi din cei peste 200.000 de școlari care au început cursurile în 2012. Pe scurt, aproximativ un elev din trei a renunțat la școală sau a rămas repetent. Este un raport zguduitor care ne arată din nou că educația este pe un drum greșit și trebuie schimbată de urgență direcția.

• Record negativ la evaluare. Date îngrijorătoarea vin și de la la evaluarea națională. Chiar dacă este un examen obligatoriu, iar înscrierea se face automat, aproape 16.000 de elevi nu au fost pe liste. Numărul este cel mai mare din ultimii cinci ani. Dacă ne uităm și peste rezultatele testelelor Pisa, revolta e garantată. Unde e România Educată, dom’ președinte?

• Scandal cu repetiție. Subiectele la matematică și română de la evaluare au apărut în presă în timpul examenului. Un nou scandal care arată că educația se face mai mult pe genunchi la noi.

• Protestul elevilor pune capac. Copiii au scandat în fața ministerului după ce în statutul elevului a apărut o prevedere care îi trimite pe elevii obraznici în camera de detenție. Camere de detenție care, în primul rând, nu există. În al doilea rând, ar trebui înlocuite cu consilieri școlari. La noi, un astfel de consilier are în grijă 800 de elevi, iar misiunea lui este, practic, imposibilă.

3. Decizie istorică: Episcop la închisoare

Corneliu Bârlădeanu, fostul episcop al Hușilor, a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru viol. Decizia vine după dezvăluirile jurnaliștilor de la Să fie lumină. Timp de patru ani s-a judecat cazul în ședințe secrete. Alături de fostul episcop, a fost condamnat și Sebastian Jitaru, fost arhimandrit, dar la 15 ani de închisoare. Victimele lor au fost doi elevi de seminar.

• Decizia magistraților de a trimite doi prelați la închisoare este una istorică, iar Biserica Ortodoxă Română se adâncește și mai mult în prăpastia de credibilitate în care se află de mulți ani. Instanța a mai hotărât ca elevii abuzați să primească despăgubiri de 70.000, respectiv 50.000 de euro, de la statul român.

• Cum a început totul. În 2017, episcopul Corneliu Bârlădeanu a fost șantajat de trei subalterni, cu înregistrări compromițătoare, în care se vedea cum abuzează elevii seminarului teologic. Episcopul a depus plângere la DNA, iar ancheta s-a limitat doar la șantaj, nu și la natura înregistrărilor. Ancheta penală a fost redeschisă în urma dezvăluirilor safielumina.ro.

• Se mai judecă. Episcopul a negat întotdeauna acuzațiile, chiar și după ce s-a retras în penitență la o mănăstire. A spus de fiecare dată că imaginile au fost trucate și a construit conspirații în jurul său. Decizia instanței nu este însă una definitivă, dosarul va ajunge la Înalta Curte de Casație și Justiție.

• Declarația dezgustătoare a celebrului Teodosie despre femeile abuzate nu face decât să pună încă o cărămidă la zidul uriaș apărut între biserică și societate.

• Iohannis a pierdut cu Olanda. Premierul Olandei, Mark Rutte, a fost numit oficial noul șef al NATO. Decizia vine după ce Iohannis a anunțat că renunță. Nu-l mai susținea nici România. Cum funcțiile de conducere din UE au fost deja împărțite, Iohannis trebuie să-și depună rapid CV-ul. Măcar vila de pe Aviatorilor e în grafic, vin bani de la buget pentru casa cu sere.

• Ne mințiți ca la meteo. Principalii candidați neasumați la prezidențiale par că au uitat de stabilitate. E vorba de Ciucă și Ciolacu, da. După ce nu s-au înțeles la data alegerilor pentru Cotroceni, șeful PSD a tunat către Ciucă: „Onoarea nu este numai pe panouri.” Răspunsul ostașului a fost unul de meteo: „Nu înțeleg reacția. Afară este foarte cald. Asta pot să înțeleg”. Noi putem să înțelegem că vom avea niște prezidențiale fierbinți.

• De ce ne pleacă rezidenții? Reportajul Recorder despre motivele plecării tinerilor medici români peste hotare este dezarmant. Fără șanse reale de a profesa și confruntați cu șpaga și cu alte boli ale sistemului de sănătate, aceștia aleg să lucreze în Occident. Și uite așa spitalele noastre se plâng de lipsă de medici, iar rezidenții n-au unde să se angajeze.

• Assange liber. După 14 ani, Julian Assange, fondatorul Wikileaks, este liber. El a plecat din închisoarea de lângă Londra, acolo unde a stat închis ultimii cinci ani. Assange a pledat vinovat pentru a deveni un om liber. Principala acuzație împotriva lui a fost legată de publicarea a sute de mii de documente confidențiale despre activitățile militare și diplomatice din Irak și Afganistan.

• Dezbătut măr. Mult așteptata dezbatere Trump vs Biden s-a încheiat cu victoria clară a lui Trump. Atât de clară încât democrații se gândesc dacă n-ar trebui să găsească alt candidat la prezidențiale. Unul care măcar să nu uite unde este și ce caută acolo.

• Cine l-a învins pe Kim. Hackerul care a reușit să oprească singur internetul din Coreea de Nord și-a dezvăluit identitatea. Dar numele Alejandro Caceres nu spune nimic. Interesant este că bărbatul a atacat de unul singur sistemul lui Kim Jong-un. Motivul: nord-coreenii au încercat să intre în laptopul lui. Omul și-a luat provizii de bere și chipsuri și s-a răzbunat. Șapte zile n-a fost net la Phenian.

• Cea mai bună brânză maturată din România, decretată de experți și degustători profesioniști, e făcută de mâinile unor fete care au crescut în centre de plasament.

• Mirela Ștețco, head of training la organizația Teach for Romania, vorbește despre cum reușesc profesorii pasionați și valoroși să transforme școlile din medii vulnerabile.

• DE CITIT. La fel ca pictorul Paul Cézanne, mulți maeștri își ating potențialul după 50 de ani. Un motiv e că nu se mulțumesc niciodată cu nivelul la care sunt, iar altul e că înțelepciunea tinde să se cristalizeze la maturitate.

• DE VĂZUT. O „anti-reclamă” turistică pentru capitala Norvegiei, Oslo, a devenit virală săptămâna asta datorită umorului sec tipic scandinav.

• DE VĂZUT. Un fost muzician american explică de ce majoritatea pieselor noi sună la fel: pentru că muzica în sine a devenit prea ușor de produs și de ascultat.

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

De douăzeci și cinci de ani, în fiecare primăvară, citesc Gogol. M-am întâlnit cu Nikolai Vasilievici pe când mă pregăteam să dau examenul de literatură universală la Bacalaureat. L-am dat, l-am luat, cu notă maximă.

Nu mi-a picat Gogol la Bac. Mi-au căzut poeții romantici francezi și Sofocle. Dar atunci, la sfârșitul anilor de liceu, m-am îndrăgostit eu de Gogol. A fost dragoste la prima lectură.

De altfel, „Mantaua” a fost primul text perfect pe care îl întâlneam. Iar în următorul sfert de veac n-am întâlnit prea multe (unul de Capote, unul de Fitzgerald, un Aitmatov).

Gogol avea tot: ritm, claritate, umor și concizie. Cum spuneam, de un sfert de veac, mă întorc, în fiecare primăvară, la Gogol și, mai ales, la Akaki Akakievici (ce personaj!) și la mantaua lui.

El, Gogol, fost una dintre cele mai importante răscruci din viața mea de cititor. Dacă nu l-aș fi întâlnit la șaisprezece ani aș fi fost infinit mai sărac sufletește decât sunt astăzi.

Gogol mi-a schimbat viața în bine, cum puțini oameni (și încă și mai puțini scriitori) au reușit. Este întotdeauna primul scriitor pe care îl recomand celor care vor să învețe să scrie și mai ales celor care vor să învețe să citească.

• Formula retorică a lui Aristotel - ethos, logos, pathos - este la fel de relevantă în zilele noastre

• Multivitaminele nu prelungesc durata vieții, iar uleiul de pește nu este benefic pentru inimă

• Mersul pe jos poate fi un remediu eficient pentru durerile de spate

• Secretul suedezilor pentru o vacanță odihnitoare este moderația

• Velo Baltica, un traseu de-a lungul coastei Poloniei la Marea Baltică, este preferat de cicliștii care caută un ritm mai puțin alert

• Delta Dunării este echivalentul european al Amazonului, spune jurnalistul britanic Charlie Ottley