Miros de gaz și criză

Bună dimineața!

V-ați verificat detectoarele de gaze? Nu e de glumă. Explozia din București, în care trei oameni au murit, iar alți 15 sunt răniți, ne-a cutremurat pe toți.

Locatarii blocului din Rahova semnalaseră miros de gaz cu o zi înainte, furnizorul susține că a oprit alimentarea în bloc și a sigilat robinetul, dar cineva ar fi rupt sigiliul și ar fi repornit gazul.

Cine? De ce a avut acces? S-au respectat procedurile? Rămân multe întrebări la care sperăm să primim răspunsuri, nu cum s-a întâmplat în multe alte mari anchete.

1. Coaliția „Miorița” și ciobanul Bucur

PSD a devenit AUR. A fost șters termenul „progresist” din statut și a fost înlocuit cu „promotori ai valorilor naționale, religioase, tradiționale”. Acum, că partidul s-a reformat până a ajuns în vremea lui Dragnea, amenință explicit cu ieșirea din coaliție. Olguța Vasilescu a recitat balada Miorița adaptată, cu candidați în loc de ciobani. Bolojan promite alegeri la București până la finalul anului.

• Plângeri penale în coaliție. Și PNL e supărat pe coaliție, mai exact pe USR. Emanuel Ungureanu a depus o plângere penală în care acuză autoritățile că nu organizează odată alegerile alea pentru Capitală. Altfel spus, USR-istul Ungureanu îi acuză pe liberalii Bolojan și Predoiu. Dar celor doi le place interimatul colegului Bujduveanu la PMB. Cum și lui Ungureanu îi place de colegul Drulă, care e în campanie de peste două luni. Legal, alegerile ar fi trebuit organizate până pe 24 august. Anul 2025.

• Grindeanu, reales la congres. Un singur candidat va fi la congresul PSD – același Grindeanu. Titus Corlățean a anunțat că se retrage: „Relansarea partidului nu este fezabilă”. Și de aici tot felu’ de glumițe pe rețele că tabăra SRI din PSD are 1-0 în meciul cu tabăra SIE. Măcar serviciile au stabilit data congresului. Grindeanu rămâne președintele PSD și după 7 noiembrie.

• Secretul premierului. Parcă nici Bolojan nu e un mare fan al coaliției. A tăiat 17,6% din subvențiile pentru partide și a ținut secret timp de două săptămâni. Nu a anunțat presa, iar, conform surselor Hotnews, mulți dintre liderii partidelor habar n-aveau de această măsură. Contractele PNL-ului cu televiziunile rămân în continuare secrete.

2. Obsesia lui Nicușor

Acum două săptămâni Nicușor Dan spunea senin că SRI s-a implicat în deciziile din politică. Acum spune iar că SRI trebuie să se implice în lupta cu „flagelul corupției”. Sigur nu l-a impresionat cum a luptat cu războiul hibrid.  Dar cum ar fi ca și Justiția să lupte cu corupția? Bine, după ce iese din grevă, nu chiar acum.

• Corupția, sub preș. Nicu Bănicioiu, fost ministru al Sănătății, a fost achitat în dosarul de corupție în care era acuzat că a luat 800.000 de euro mită să pună pe cine trebuie șefi la spitale. Magistratul care l-a scăpat vrea să se pensioneze la 48 de ani. În trecut, a fost consilierul Alinei Bica și s-a opus arestărilor din dosarul Nordis. Înalta Curte a motivat achitarea lui Bănicioiu făcând trimitere la cauza CEDO a disidentului rus Aleksei Navalnîi.

• Primarul din Sinaia scapă de arestul la domiciliu după ce DNA a folosit greșit metoda calendarul. Procurorul de caz a uitat în ce zi suntem.

• Kovesi spune că Parchetul European n-a primit niciodată sesizări din România legate de Portul Constanța.

• Hemoragie de bani europeni. Șefa Spitalului Militar Central a fost plasată sub control judiciar. Ea și-ar fi pus apropiații să lucreze la proiectele spitalului pe fonduri europene. De fapt, lucrau doar în acte, însă banii intrau de-adevăratelea.

• Miros de criză. Angajații DGASPC din mai multe județe nu și-au primit banii, iar datele arată că, din punct de vedere al salariilor, România trece prin cea mai grea perioadă din ultimii 15 ani. Dar Compania Națională de Investiții a investit peste 66.000 de euro în parfumuri. Miroase cam suspect. 

• Firmele-fantomă. După investigația Recorder despre cea mai mare firmă-fantomă din România, ANAF a reclamat la Parchetul General o rețea de societăți. 20 de companii din România, Belgia și Bulgaria ar fi făcut evaziune și spălare de bani. Șeful ANAF spune că sunt verificați și unii funcționari ai Fiscului. Deocamdată, e prins cu gemurile.

3. Naziștii lui Trump

Cei din cultul MAGA sunt tare supărați când cineva îi face „fasciști”. Termenul corect pare să fie „naziști”. „I love Hitler”, scriau tineri republicani pe chat-ul lor intern, plus îndemnuri la gazare pentru oponenții politici. „Sunt gata să văd oameni arzând”, mai scria un republican. Vicepreședintele Vance a declarat că sunt doar niște copii care vorbesc prostii. Copiii au între 24 și 35 de ani.

• Svastică la Capitoliu. Un steag american cu o svastică a fost găsit în biroul unui republican. Pe contul oficial de X al Homeland Security a fost postat termenul „remigrate”. Un cuvânt folosit de extrema dreaptă, definit ca „deportarea imigranților care nu sunt albi, dar și a urmașilor”. Procesul este considerat un tip de purificare etnică.

• Trump s-a răzgândit. Nu mai vinde rachete Tomahawk în Ucraina, nu mai impune sancțiuni Rusiei și se întâlnește cu Putin în Ungaria. Deciziile au fost luate după o discuție de două ore între cei doi președinți. Putin l-a periat frumos pe Trump, i-a zis de Nobel, că doamna Melania face treabă bună și gata. Anunțul lui Trump vine cu ore înainte de întâlnirea cu Zelenski.

• Pace? Nu prea seamănă a pace ce se întâmplă în Gaza. Israelienii ucid, Hamas ucide, foamea ucide. În timpul ăsta, Trump a cerut grațierea lui Netanyahu în parlamentul israelian. Bibi e acuzat de fraudă, mită și abuz de încredere. A, și crime de război.

• Presa rezistă. Tensiunea în State este la cote nemaiîntâlnite, dar am găsit și o veste bună. Presa a făcut front comun și a plecat în grup de la Pentagon. Jurnaliștii nu au acceptat să ceară acordul oficialilor înainte să publice informații. Măsura îi aparține secretarului „războiului” Pete Hegseth. Inclusiv cei de la Fox News, televiziunea unde Hegseth a fost prezentator, au predat legitimațiile.

Recorder există datorită oamenilor care au avut încredere în noi și care ne-au oferit susținere financiară pentru a face jurnalism de calitate. Suntem, însă, conștienți că nu putem spune toate poveștile care contează. De aceea, ni se pare important să sprijinim inițiative jurnalistice care împărtășesc valorile noastre și care ne ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim.

Pornind de la această misiune, am decis să susținem financiar o parte din producția podcastului Prea Sărac, o serie audio despre cum trăim cu prea puțin. Gazda podcastului, jurnalista Andreea Vîlcu, încearcă să înțeleagă de ce, într-o țară în care aproape jumătate de populație trăiește cu nesiguranța zilei de mâine, încă ne e greu să recunoaștem precaritatea ca realitate comună.

Primul dintre cele șase episoade a fost lansat săptămâna aceasta și îl puteți asculta aici sau pe platformele de podcast. Prea sărac este un podcast produs de Asociația Media DOR, care adună laolaltă o parte din fosta echipă a publicației Decât o Revistă.

• Reguli noi după accident. Accidentul în care un vitezoman a ucis o mamă pe trecerea de pietoni schimbă legislația rutieră. România este în continuare ultima din UE la siguranță rutieră.

• Hacker și după gratii. Un deținut a reușit să intre în rețeaua informatică a penitenciarelor. A spart contul unui director, le-a dat acces colegilor la filme pentru adulți, a scăzut pedepse și a luat bani din mai multe conturi. E bună digitalizarea, dar nu cu parole scrise lângă tastatură.

• Greșeli utile. Mobilizarea rezerviștilor s-a transformat într-un banc. Unii n-au tras cu arma pentru că n-au avut loc în autobuze, alții au primit ordinul la adresa greșită, ba și adresele poligoanelor ar fi fost greșite. „Dacă totul era perfect, exercițiul era inutil”, a transmis purtătoarea de cuvânt a Guvernului.

• Cât costă minciuna în SUA. Alex Jones, conspiraționistul favorit al suveraniștilor, trebuie să plătească 1,4 miliarde de dolari daune către familiile victimelor masacrului din Connecticut. 20 de copii și șase adulți au fost uciși în 2012. Jones a susținut timp de câțiva ani că este vorba despre o operațiune falsă, iar victimele sunt actori.

• Un medic veterinar de lângă Iași se luptă pentru o abordare mai umană și mai durabilă a situației animalelor fără stăpân.

• Un bărbat care a împlinit recent 101 ani împărtășește 7 lucruri care au făcut diferența în viața lui.

• DE CITIT. O poveste care reflectă istoria tumultoasă a ultimului secol în Europa Centrală. Aceeași casă dintr-un sătuc de pe coasta Mării Adriatice a aparținut, pe rând, de Austro-Ungaria, Italia, Iugoslavia, iar acum este în Slovenia.

• DE CITIT. Trei autori marcanți discută despre cum poți avea o viață bună într-o lume care devine tot mai fragilă și mai fragmentată.  

• DE VĂZUT. Un interviu fascinant cu Richard Sutton, câștigătorul premiului Turing în 2024 și un contestatar al inteligenței artificiale bazată pe LLMs.

• DE VĂZUT. Episodul 2 din „Politică la minut, by Recorder”, în care Vlad Adamescu și Răzvan Petri întorc pe toate părțile libertatea de exprimare. Care sunt limitele ei în România? Unde începe instigarea la ură? Există cancel culture la noi? Aflăm în noul episod de pe canalul Recorder Talks.

• DE VIZITAT. Cea mai importantă retrospectivă dedicată lui Dan Perjovschi în România reunește patru decenii de creație: desen, performance, acțiuni civice, proteste, publicații și instalații efemere. Expoziția este deschisă până pe 26 octombrie la Muzeul Corneliu Miklosi din Timișoara.

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

„Cronica realităților tulburătoare” este o colecție de texte pe care Matei Vișniec le-a presărat în presă. Matei Vișniec a tot scris pentru ziare, pentru gazete, pentru reviste, pentru radio, a scris despre tot ce e important și a scris bine.

Cred că nu suntem atenți la asemenea antologii și de aceea greșim. Citind textele așezate astfel, o întreagă epocă își dezvăluie deodată sensul, splendoarea, grotescul sau lumina.

Matei Vișniec e unul dintre foarte puținii scriitori de limbă română capabili să facă totul bine: teatru, poezie, gazetărie, proză. Textele sale publicistice nu sunt cu nimic mai prejos de marile sale romane și de marile sale piese de teatru.

Fiind un intelectual francofon cosmopolit, care se uită adeseori dinspre Paris, Vișniec vede ceea ce, uneori, din România, nu se mai vede clar. În plus, Vișniec are o sensibilitate poetică dublată de o luciditate de gânditor.

Forța scrisului său stă, totodată, în acceptarea ipotezei absurdului. Absurdul există pentru că poate exista. Textul în care scrie despre Europa și “uciderea fiilor” ar trebui recitit în aceste zile de derivă.

Matei Vișniec ia de la Michel Tournier, marele romancier francez, această lectură a Marelui Război (Primul Război Mondial): bătrânii europeni s-au înțeles între ei pentru a-și ucide copiii. Francezii – copiii nemților, nemții – copiii rușilor și tot așa.

O crimă, deci, cu premeditare, de o monstruozitate fără egal în istorie. Sună absurd? Dar ce altceva este istoria, dacă nu generațiile anterioare zdrobind visele generațiilor care urmează, desigur, în numele iubirii, generozității și înțelepciunii?

Este îngrozitor pentru că s-ar putea să fie, în chip simbolic, adevărat.

Matei Vișniec scrie bine pentru că scrie cu grijă față de nuanțele naturii umane, față de trecut, care e mereu nesigur, și față de viitor, care rămâne improbabil. O carte, deci, ca o cronică a unei lumi în agonie. Lumea noastră tulburătoare.

• Un gânditor influent crede că ecranele sunt cauza valului populist la nivel global

• Toate platformele sociale se transformă treptat în televiziune

• De ce tinerii între 12 și 24 de anii sunt atât de nefericiți

• Ipocrizia este mereu mai ușor de observat la ceilalți, decât la noi înșine

• Șase dintre cele mai bune orașe europene de vizitat toamna

• 8 alimente care dau energie, fără dezavantajele cafelei