Legături bolnăvicioase

Bună dimineața!

Campania asta seamănă cu un film din care nu înțelegi nimic, dar nu vrei să recunoști așa ceva în fața prietenilor cinefili. Apar sondaje aiuritoare, alianțe vrute și nevrute și declarații care ne mânie și pe noi și pe Dumnezeu. În lipsa unor proiecte clare ale candidaților, temele de discuție în societate rămân închiderea magazinelor în weekend și vopsitul puilor.

Durează mai puțin de un minut să completezi Formularul 230 și să redirecționezi 3,5% din impozitul tău pe venit către Recorder.

1. Perfuzie cu milioane

Ciolacu spunea despre Cîrstoiu că „nu este interesat de afaceri sau de scenă”. Nici nu s-au răcit bine sondajele în care doctorul de picioare e plasat la genunchiul broaștei că au apărut informații despre contractele cel puțin suspecte din spitalul pe care îl manageriază.

• Cîrstoiu nu semnează ca primaru’. O investigație Buletin de București arată că, în ultimii trei ani, s-au scurs peste un milion de euro din conturile Spitalului Universitar către două firme. Societățile sunt deținute de Bogdan Teliceanu, condamnat pentru evaziune într-un dosar în care apare un interlop văzut des în compania social-democraților, dar și celebra familie Cosma de Prahova. Banii au fost virați aproape exclusiv prin contracte atribuite direct, adică fără licitație. Totul s-a făcut prin pixul managerului-candidat Cîrstoiu.

• Ultimul contract direct cu firmele preferate de manager a fost semnate pe 19 martie. A doua zi Cătălin Cîrstoiu urca pe scenă alături de Ciucă și Ciolacu și era prezentat drept candidatul oficial al coaliției. Și ne mai mirăm că doctorul de genunchi are un apartament pe plaja din Mamaia, două apartamente în București, un penthouse la Sinaia și mașini de sute de mii de euro fiecare.

• Achiziții speciale în condiții speciale. Experții în achiziții publice spun că se pot semna contracte fără licitație în spitale, însă doar în condiții speciale. Adică doar dacă unitatea sanitară nu mai poate îngriji pacienții, iar viețile lor sunt puse în pericol. În cei trei ani în care firmele lui Teliceanu au încasat milionul de euro de la Universitar n-a fost nicio molimă, nicio situație gravă. Și pandemia era pe final.

2. Coaliția divinității

Mai sunt două luni și un pic până la alegerile locale și partidele bagă cărbuni. Unele au cerut ajutor din afară sau chiar de sus, altele se lipesc de orice și oricine poate aduce un vot în plus.

• Alianță la ordin de sus. La liberali e fierbere mare. Lideri locali se opun jocurilor alianței și plătesc cu funcția. Liderul central dă asigurări că împreunarea cu PSD a fost făcută la îndemnul direct al divinității. Se vede mâna celebrilor strategi israelieni care apar în fiecare an electoral. Ți-e și milă de ei, i-au cerut lui Ciucă să nu mai fie așa rigid, să mai facă și el filmări cu telefonul ca Simion, dar rigidul i-a refuzat. A acceptat cu greu să-și facă un cont amărât de TikTok.

• Ciolacu are lipici. Liderul PSD s-a lipit de caravanele medicale organizate de ONG-uri. „Aş dori să punem bazele unei strategii de creştere a investiţiilor în cel mai valoros capital pe care îl are România: cetăţenii săi”, a declarat şeful Executivului care n-a dat niciun ban pentru proiect. Ciolacu și fratele vitreg Ciucă au uitat în schimb să elimine taxarea concediilor cu 10% pentru pacienții bolnavi de cancer. Au promis asta acum trei luni. Peste 1.600 de români mor în fiecare lună din cauza acestei boli.

• Tineretul de AUR. În timpul ăsta, AUR jubilează. Un sondaj a arătat că cei mai mulți tineri între 18 și 35 de ani ar vota cu partidul lui Simion. Aproape deloc surprinzător, formațiunea îl va susține pe Piedone la Capitală. Pare de-al lor. Apropo de Piedone, Curtea de Conturi i-a descoperit combinațiile de la Sectorul 5. Nici nu mai contează, la 📺️ câte alte mizerii are în spate.

3. Războiul secret cu drogurile

România a început anul trecut războiul cu drogurile. A fost o perioadă de tatonare, dar până la urmă s-a făcut ceva: un plan de măsuri. Ce conține el? Nu știm. Președinția l-a trecut și pe ăsta la secret. Zici că se mută Iohannis în el.

• De ce nu avem voie să știm. Edupedu a cerut Administrației Prezidențiale planul aprobat de CSAT pentru combaterea consumului de droguri. Mai ales că, pe baza lui, Ministerul Educației a cerut pentru săptămâna viitoare măsuri de prevenire în școli. Răspunsul președinției a fost că măsurile sunt secrete, doar obiectivele sunt publice. De ce? Pentru „maximizarea rezultatelor”.

• Urmările secretizării. Cinci ministere plus SRI-ul au plănuit planul. Dar, cum măsurile sunt la secret, publicul nu va ști responsabilitățile instituțiilor, iar un eventual și destul de probabil eșec va fi din vina nimănui. Obiectivele, adică ce avem voie să știm, sunt total lipsite de claritate. Două exemple: „adaptarea instrumentelor și metodelor folosite” și „redimensionarea mecanismelor de cooperare„. Practic, au decis să fie bine.

• Corigențe și la alte materii. Una dintre măsurile lăudate a fost pregătirea a câte 40 de profesori din fiecare județ să recunoască elevii consumatori. Asta era în martie 2023. A trecut un an și nimeni nu știe nimic despre instruirea dascălilor. Dar ministerul vrea camere video în clase fără acordul părinților sau profesorilor. Și, dacă tot suntem la educație, ministerul a eșuat și la capitolul combaterea abandonului școlar. De fapt, nici măcar unul dintre cele 27 de proiecte ale echipei Ligiei Deca nu are studiu de impact. Proiecte prioritare, să ne-nțelegem.

• Famiglia Negoiță. A căzut primul cap după ancheta Recorder Stăpânii Sectorului 3. City managerul Marius Ciobîcă nu mai lucrează la primărie. Vestea a venit de la primarul Robert Negoiță care n-a vrut să intre în detalii. Normal, un detaliu important e că firma fratelui său e direct implicată în afacerea blocului cu piscină pe acoperiș.

• Cât dăunează adevărul. Publicația Context a fost dată în judecată de un patron care a cerut daune de 3.4 milioane de euro. Asta după ce jurnaliștii au publicat o anchetă care arată că 2 milioane de euro, bani europeni, s-au cheltuit pentru un teren de golf inexistent. Acolo pasc caprele și măgarii locali. Mișcarea afaceristului este una des folosită de cei care vor să închidă gura presei.

• Legea din pragul lui Iohannis. Mai e un pas până când cei care fac evaziune fiscală sub un milion de euro vor scăpa de dosare dacă plătesc prejudiciul. Pe pas îl cheamă Klaus Iohannis. La el a ajuns legea. Și împotriva acestei legi s-a scandat în Piața Victoriei pe vremea lui Dragnea. Doar că pragul era de 100.000 atunci, de zece ori mai mic.

• Podul către apocalipsă. Prăbușirea podului din Baltimore a scos ce e mai rău din rețelele sociale. Teoriile conspirației au curs mai ales pe X - fostul Twitter. Andrew Tate și alți „specialiști” apropiați de tabăra Trump au lansat scenarii apocaliptice precum „Al treilea război mondial a început”. Sigur știe ceva și Trump, nu degeaba a ajuns să vândă biblii, cartea lui preferată. 

• Rocada bulgărească. Vecinii de la sud de Dunăre se pregătesc pentru încă o rundă de alegeri anticipate. A șasea consecutivă. Bulgarii au încercat rotativa, dar s-a rupt iar coaliția fix înainte de schimbarea premierului. Se vede de la Giurgiu că nu au politicieni de calibrul lui Ciucă și Ciolacu.

ERATĂ: Săptămâna trecută s-a strecurat o greșeală. Regia filmului Titanic i-a fost atribuită pe nedrept lui Steven Spielberg. O eroare impardonabilă. Toată lumea știe că pelicula a fost regizată de Sergiu Nicolaescu. 😃 

• Una dintre cele mai cunoscute autoare de literatură pentru copii din România, Adina Rosetti, vede semne de schimbare în școala românescă: „Există o comunitate a profesorilor de română mișto, care vor să mai schimbe și să mai desțelenească lucruri.”

• Cele mai bune școli din Europa. Cum a devenit sistemul de educație din Estonia - o fostă țară sovietică, mică și relativă săracă după standardele occidentale - un model la nivel european.

• DE CITIT. Două necrologuri care spun două povești de viață remarcabile. Psihologul Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel, a arătat că felurile în care luăm decizii nu sunt atât de raționale pe cât ne place să credem. Martin Greenfield, singurul supraviețuitor al Holocaustului din familia sa, a ajuns în Statele Unite cu 10 dolari în buzunar și a devenit croitorul preferat al președinților americani.

• DE CITIT. Într-un interviu pentru The Guardian, muzicianul Nick Cave, a cărui viață a fost zguduită de pierderea a doi copii în nouă ani, vorbește despre dragoste, iertare și felul în care și-a canalizat suferința într-un proiect de ceramică.

• DE VĂZUT. În ediția cu numărul 7 a emisiunii „Ce ne enervează” jurnalistul și scriitorul Mihai Radu face o analiză acidă a ultimelor mișcări electorale. De ce are PSD doi candidați la Capitală? Cine sunt lunetiștii de pe casa lui Piedone? Sunt întrebările la care n-a reușit să răspundă, dar ce frumos a încercat! În acest episod aflați și cine sunt politicienii plagiatori care se ascund în spatele performanțelor olimpicilor. Emisiunea poate fi urmărită pe canalul YouTube Recorder Talks.

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

O mărturisire: în anul în care a trecut nu am scris niciodată aici despre o carte pe care am primit-o de la o editură sau alta să scriu despre ea (altfel de ce mi-ar fi trimis-o?).

Cartea aceasta am primit-o de la tânăra și dinamica editură ZYX și uite că scriu despre ea.

De ce? În primul rând, Maria Ressa e cineva. A luat Premiul Nobel pentru Pace în 2021. Dar asta nu mă impresionează prea mult, sunt ca Shania Twain. S-au mai văzut laureați fără merite. Maria Ressa are merite.

Munca ei e o pledoarie pentru curaj și pentru jurnalismul care poate să schimbe lumea (o specie rară, poate chiar pe cale de dispariție – care trebuie, de aceea, apărată cu orice preț).

Maria Ressa nu are voie să-și părăsească țara, Filipine – dar nici nu renunță. Înfruntă dictatori, luptă pentru jurnalismul de investigație și pentru angajament civic.

E membră cu drepturi depline în internaționala oamenilor buni de pe planeta pământ și, fără să fie oficială, aceasta este o distincție la care țin mai mult decât la un Nobel, fie el și pentru pace.

Și nu în ultimul rând recomand cartea pentru că – printre atâtea câte ne lipsesc – curajul ne lipsește cel mai mult.

Și neavând curajul să ne gestionăm libertatea și să ne ridicăm împotriva abuzurilor rămânem săraci și proști.

Citiți cartea aceasta cum vreți, că doar n-o să vă spun eu și cum să citiți o carte.

Vă spun altceva: eu așa am citit-o, ca pe o pledoarie pentru curaj. Așadar, un singur cuvânt: curaj!

Durează mai puțin de un minut să completezi Formularul 230 și să redirecționezi 3,5% din impozitul tău pe venit către Recorder.

• Două calități esențiale prin care copiii devin adulți autonomi sunt voința și perseverența

• 29 de sfaturi pentru părinții care călătoresc cu copii mai mici de doi ani

• Aproape nimeni din Italia nu mai respectă dieta mediteraneană, spune un expert italian în longevitate

• De ce suplimentele probiotice nu oferă aceleași beneficii ca murăturile tradiționale

• 10 dintre cele mai frumoase picturi murale apărute anul trecut

• Un loc în care să te retragi la munte: trei căsuțe cu design scandinav în satul Măgura din Rezervația Naturală Piatra Craiului

• Satele maure din Andaluzia sunt o oază ferită de turiști și o călătorie înapoi în timp