Cine mai luptă cu puterea

Bună dimineața!

Alexei Navalnîi, „omul de care Vladimir Putin se teme cel mai mult”, a murit în penitenciarul din Siberia în care era închis. Lui i se datorează cele mai mari proteste din timpul domniei lui Putin și 📹️ cele mai ample investigații despre corupția puterii de la Moscova. Povestea necenzurată de Kremlin poate fi văzută în 📺️ documentarul care-i poartă numele.

1. Funcția bate coaliția

Stabilitatea mult trâmbițată de coaliție se oprește când vine vorba de funcții. „Se rupe hamul, ori moare calul”, ar fi spus Vasile Blaga, eminența cenușie a liberalilor.

• Ciucă și-a premiat procurorul. Întrerupem programul coaliției pentru o știre care nu a apărut la TV. Mihaiela Iorga-Moraru a devenit procuror-șef la Secția de combatere a corupției din DNA. Liberalii, cei care au propus-o, au trecut și peste avizul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii. De unde determinarea asta demnă de o cauză mai bună? Simplu. Cu o săptămână înainte de numire, Iorga-Moraru a clasat ancheta trucării repartizării dosarului prin care Ciucă a obținut anularea sesizărilor de plagiat din doctorat.

• Săgețile lui Ciucă. „Să nu uităm că suntem aici pentru oameni. Nu pentru noi și nu pentru funcții. Să ne amintim ce le-am promis românilor. Nu am promis nimănui conflicte”, a trimis săgeți către PSD războinicul Nicolae Ciucă. Funcțiile despre care vorbește liberalul sunt cele pe care social-democrații le cer la schimb cu votul pentru comasare. Și, conform mai multor surse politice, este vorba inclusiv de un candidat comun la prezidențiale, oricare ar fi el. Important e să fie de la PSD.

• Regretele lui Ciolacu. Premierul a privit de departe scandalul, de la Roma. S-a pozat cu Papa, s-a filmat cu Giorgia Meloni, fix cum îi stă bine unui viitor șef de stat. La săgețile lui Ciucă a răspuns ca un copil care-și duce mingea în casă dacă e pus în poartă: „Dacă e o decizie politică a partenerilor de Coaliție să se retragă de la guvernare, președintele Klaus Iohannis va primi mandatul meu de prim-ministru. Cel mai bine ar fi fost să nu facem această coaliție.”

2. Șef la vamă, șef la șpagă

Șeful Vămii București a fost arestat pentru luare de mită. Dar știrile cu mită la vămi au devenit normalitate la noi. Paul Petrof, directorul Vămii București, duce însă fenomenul la alt nivel. Ar fi cerut 50.000 de euro, mită în avans. Nu-i ajungeau banii să-și ia un apartament nou. Al patrulea.

• Mită reală în produse false. Șeful de la Vama București și colegii lui erau abonați la banii afaceriștilor care introduc în țară mărfuri contrafăcute. Șpăgile porneau de la sute de euro și ajungeau la zeci de mii. Dar nu se sfiau să fie plătiți și în produse. Au primit într-o singură zi 400 de perechi de ghete sport și 1.000 de parfumuri. Toate false.

• Petrof, colecționar de acuzații. În ultimii ani, numele șefului Vămii București apare cu încăpățânare în presă. Titlurile sunt cu: angajări pe pile, vămuirea contrabandei, favorizarea infractorului sau abuz în serviciu. Și DNA a scris despre el într-un comunicat din 2017. A fost și sub control judiciar 60 de zile, dar nu s-a mai auzit nimic de atunci. Pe vremea când era director la Biroul Vamal de Frontieră Otopeni, ar fi luat din duty-free-uri băuturi și parfumuri de câteva mii de lei. Nu le plătea cu bani, ci cu protecție la controale.

• Cum se împarte mita. Într-o anchetă din 2012, publicată de Cotidianul, era descrisă caracatița PDL cu tentacule de la serviciile secrete. Despre Petrof, jurnaliștii au scris atunci că lua mită, normal, dar și că împărțea banii cu Sorin Blejnar, șeful ANAF de atunci.

3. Atac cibernetic la sănătate

Un atac informatic a dat peste cap activitatea în 26 de spitale. Bine că nu suntem în stare să digitalizăm întregul sistem de sănătate. Putea fi mult mai grav.

• Hipocrate, călcâiul lui Ahile. Atacul a fost dat la la platforma Hipocrate, cea care leagă activitățile din spitalele românești. Programările au fost anulate, iar eliberarea rețetelor a fost blocată. Primul spital afectat a fost cel de pediatrie din Pitești, pe 10 februarie. Abia după două zile s-a dat alarma, când zeci de unități sanitare erau deja în haos.

• Cum au acționat hackerii. „Cel mai probabil, atacul a plecat de la unul dintre clienții noștri”, a explicat administratorul uneia dintre firmele care gestionează Hipocrate. Specialiștii în IT spun că un angajat a accesat un link capcană și astfel a deschis ușa hackerilor. Virusul BackMyData a intrat în sistem, a criptat și a redenumit fișierele. Din fericire, datele au putut fi recuperate fără să se plătească recompensa de 157.000 de euro cerută de hackeri.

• Context. Atacul la sistemul de sănătate vine la o săptămână după cel de la Camera Deputaților. Documente private au fost făcute publice atunci, inclusiv cartea de identitate a lui Marcel Ciolacu. Premierul a anunțat amuzat că își va schimba buletinul după furtul de informații. Până nu-i fură funcția, nu se panichează.

Jurnalista Andreea Pocotilă răspunde la cinci întrebări despre cum a fost să lucreze la cea mai recentă investigație publicată de Recorder, Vânătorul de bătrâni.

Dacă ai avea doar 60 de secunde la dispoziție să-i prezinți cuiva investigația la care ai lucrat, ce i-ai spune?

Știai că trăim într-o țară în care e posibil ca un bărbat care a preluat averile mai multor bătrâni singuri, iar unii au murit în casa lui și i-a incinerat, să umble liber și fără nicio acuzație pe numele lui?

Cât timp ai lucrat la acest material și cum ai ajuns la povestea Vânătorului de Bătrâni?

Acum mai bine de un an am primit mai multe mailuri și telefoane de la un cititor care ne semnala cazul unui prieten, un bătrân singur și avut, a cărui avere fusese preluată fraudulos după ce murise în circumstanțe suspecte. Ne-a spus că este un dosar penal în curs.

Inițial, l-am refuzat. I-am spus că nu este genul de caz în care să poată face lumină un jurnalist și că nu ne putem substitui unor procurori sau polițiști. Dar tocmai pasivitatea autorităților îl determinase să apeleze la noi.

Trecuseră ani de zile de la moartea bătrânului și cel suspectat era în libertate, fără să aibă vreo acuzație pe numele lui. În plus, nu era singurul bătrân de a cărui dispariție era suspectat, după cum aveam să aflăm foarte repede. Așa am ajuns la concluzia că este o poveste pe care nu o putem ignora.

Cum a fost să lucrezi la un material atât de intens din punct de vedere emoțional?

Cele mai grele au fost interviurile cu prietenii apropiați ai bătrânilor. Dar mult mai grele au fost pentru ei, cei cărora le murise un om drag. Așa că datoria noastră era să-i ascultăm și să facem tot ce ne stă în putință să le facem auzite vocile. Unul dintre cele mai dificile momente a fost în timpul interviului unei prietene a lui Alexandru Lokoshazy, când aceasta i s-a adresat direct prietenului ei trecut în neființă: „Vai, măi, Șoni, când mă gândesc așa, of!”.

Nu a fost ușoară nici decizia de a încerca să-l confruntăm față în față pe cel suspectat. Înainte de a-i bate la poartă, eu și cameramanul David Muntean ne-am făcut un plan, am decis să refuzăm să intrăm în casă, dacă situația devine dubioasă în vreun fel. Nu știam exact la ce să ne așteptăm, era vorba de o persoană suspectată de lucruri extrem de grave. Cu toate astea, când a refuzat să iasă la discuții, am fost foarte dezamăgiți, am fi fost dispuși să intrăm în curte, în casă, oriunde, numai să auzim ce are de spus.

De ce este acest subiect unul de interes public?

Pentru că orice subiect care demonstrează incapacitatea unui stat de a-și apăra cetățenii este de interes public.

Dacă ar fi un singur lucru cu care să rămâi după ce ai urmărit investigația, care este acela?

Speranța că am tras un semnal de alarmă.

Pentru un context mai larg asupra acestei investigații, citește și câteva idei pe care simțim nevoia să le expunem public după publicarea investigației Vânătorul de bătrâni.

Nu uita să ne susții și prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit. Fiecare donație contează și ne ajută să producem materiale care scot la iveală adevărul.

• Teodosie, băgat în ședință de Daniel. Arhiepiscopului Teodosie îi e din nou sete de putere. Vrea să devină mitropolitul Teodosie. Sfântul Sinod i-a transmis că îl bagă în următoarea ședință de nu se vede. Până atunci, Teodosie a anunțat că „rămâne în deplină ascultare” față de patriarhul Daniel. Prima decizie: a anulat un miting organizat de el pentru susținerea lui.

• Noi am construim un spital, ei repară o vilă. În timp ce tăiem și din alegeri ca să facem economie la buget, aflăm că vom plăti 56 de milioane de euro pentru renovarea Vilei Lac 1. Ministerul Dezvoltării a cerut, Boloș a zis da. Mai lipsește doar semnătura lui Ciolacu. Pentru comparație, construcția primului spital pentru copiii bolnavi de cancer din țara noastră a costat mai puțin cu 3 milioane de euro.

• Vot istoric la Atena. Grecia este prima țară cu majoritate creștin-ortodoxă care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex. Cuplurile astfel recunoscute vor putea adopta și copii. La noi, Guvernul se pregătește pentru „recunoașterea diversității formelor de familie - tradițională, monoparentală, adoptive”. Am citat din programului legislativ al Executivului pentru 2024.

• Presa liberă trăiește. În Ungaria, acolo unde puterea are toată presa mainstream la degetul mic, ancheta unei publicații independente a dus la demisia președintei Katalin Novák. Totul a început cu descoperirea jurnalistului Kaufmann Balázs. El a fost cel care a aflat că Novak a grațiat un bărbat condamnat pentru mușamalizarea unor abuzuri sexuale împotriva copiilor dintr-un orfelinat.

• Cât ne costă războiul. Cheltuielile militare la nivel global au atins un nou record: 2.2 trilioane de dolari, adică 2.200 de miliarde. Institutul Internațional pentru Studii Strategice a publicat raportul și se așteaptă ca în 2024 suma să crească. Washington Post ne arată și cine dă cel mai mult, în funcție de PIB.

• „Mai importante decât olimpiadele.” La Iași, există doi profesori care cred că lectura poate să le deschidă adolescenților lumi importante și să-i treacă prin experiențe necesare cu care să poată naviga prin viață.

• Mișcarea este antidepresivă. Alergatul, mersul la sală sau yoga pot fi la fel de eficiente ca terapia și medicamentele în combaterea depresiei, potrivit unui nou studiu.

• DE CITIT. După ce a bătut recordul - urcând în șase luni cele 14 vârfuri din lume care depășesc 8.000 de metri - Nims Purja a devenit cel mai cunoscut și mai controversat alpinist al zilelor noastre. (o recomandare de la Alex Enășescu)

• DE VĂZUT. 📺️ Raël: Profetul extratereștrilor. O serie documentară pe Netflix, despre Claude Vorilhon, controversatul lider al Mișcării Raeliene - poate cel mai bizar cult care încă mai adună adepți, la nivel mondial, bazat pe credința în existența extratereștrilor și a OZN-urilor. (o recomandare de la Andrei Udișteanu)

• DE VĂZUT. Un documentar scurt și minunat de la The Guardian despre viața solitară a unui îngrijitor care 📹️ trăiește de 50 de ani într-o cabană izolată din Parcul Național Yellowstone. (o recomandare de la Alex Enășescu)

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Lui Eric-Emmanuel Schmitt (născut în martie 1960, la Lyon) i s-a întâmplat cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui scriitor de un anume talent: a devenit faimos.

Cărțile sale și piesele de teatru i-au adus glorie, traduceri, premii și bani. E cunoscut pentru lucrări ca Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001) sau Oscar și Tanti Roz (2002).

Dar domnul Schmitt e un autor cu o operă bogată. L-am întâlnit cândva și am văzut la domnia sa toate semnalmentele scriitorului care umblă cu inima la vedere. Sentimentalul domn Schmitt își afișează sensibilitatea ca pe un magnet. Așa a atras milioane și milioane de cititori.

Devenit celebru, domnul Schmitt a început să scrie tot mai mult și să încerce să fie pe placul unor mulțimi tot mai mari. Ca atare, cărțile sale au început să fie tot mai superficiale.

Am avut pe birou „Provocarea Iersualimului” din luna decembrie a anului trecut. Am ezitat să o citesc, așteptându-mă ca domnul Schmitt să fie insuportabil cu sentimentul său religios fluturat ca un steag, cu fervoarea credinței sale deșteptate într-o noapte în deșert.

Și apoi câtor autori le scrie Papa Francisc postfața cărților de călătorie? Cum să nu-l pizmuiești pe domnul Schmitt? Pizma te face obtuz.

Știam că domnul Schmitt a plecat la Ierusalim la invitația Vaticanului. Ce mi-ar fi putut spune nou?

În definitiv, am fost eu însumi la Iersualim de câteva ori - știam sau credeam că știu binișor ce este Iersualimul.

Evident, am greșit. Domnul Schmitt a scris o carte profund creștină, în același timp a scris și o carte ecumenică, Ierusalimul său fiind, așa cum ar trebui să fie și în realitate, unul al păcii între oameni de religii diferite.

Călătoria domnului Schmitt la Ierusalim a fost, îndrăznesc să o scriu, o revelație.

• Un profesor american scrie că studenții și-au pierdut abilitatea de a înțelege texte mai lungi de 10 pagini

• Ideologia poate bloca empatia pentru oamenii de lângă noi, potrivit unui neurocercetător italian

• De ce medicamentele antidepresive au nevoie de câteva săptămâni pentru a-și face efectul

• Bărbații care amână să devină tați își expun copiii unor riscuri crescute de probleme de sănătate

• Cum să-ți păstrezi agilitatea mentală după 80 de ani

• 52 de reguli de bun simț pentru călătoriile cu avionul

• 14 mâncăruri esențiale de încercat în Roma