Amenințările lui Bolojan

Bună dimineața!

După ce vedeți cea mai recentă investigație Recorder, semnată de Alex Nedea, pachetele și pachețelele lui Bolojan par aproape inutile. E ca și cum statul ar merge la frizer să îl mai ia pe la perciuni și breton, deși el are calviție în fază finală.

1. Frauda uriașă de sub ochii ANAF

Jurnaliștii Recorder au mers pe urmele unei companii care apare în topul celor mai bogate 100 de firme din România. Vorbim de venituri de 3,6 miliarde de lei. În realitate, societatea comercială nu există. Apare doar în acte validate de ANAF.

• Sediul din toaletă. Sediul ei principal este o toaletă publică din centrul Capitalei, iar cele secundare sunt la Consulatul Austriei sau la un salon de nunți. Site-ul conține date și imagini furate de la alte companii de construcții din România.

• Cum se fură o societate. Totul a început cu o mică firmă care comercializa vinuri. Printr-o semnătură falsă trimisă la Registrul Comerțului, firma a fost pur și simplu furată de la proprietarul de drept. Chiar dacă au fost depuse plângeri la Poliție și reclamații la ANAF și Registrul Comerțului, firma furată a primit alt nume și s-a reprofilat pe construcții. În acte, noul patron a devenit un anume Vasile Ciot, un bărbat cu venituri modeste care face curat într-un bloc din Râmnicu Sărat.

• De ce toate aceste ilegalități? Pentru ca firma să poată comanda materiale de construcții cu plata la livrare. Clienții văd o firmă cu vechime, validată de instituțiile statului român, un site plin cu realizări, cifre de afaceri cel puțin respectabile, așa că trimit marfa, însă banii nu mai vin.

• Complicitate sau nepăsare. Mulți spun că operațiunea nu s-ar fi putut face fără complicitatea ANAF-ului. Agenția a refuzat să comenteze situația invocând secretul fiscal. Directorul spunea că se investighează problema. Au trecut opt luni de atunci și nimic. Și ministrul Finanțelor a cerut un răspuns de la Fisc după publicarea investigației Recorder.

2. Cât mai rezistă Bolojan

Bolojan a amenințat cu demisia dacă pică restructurarea din administrația publică. Mai mult, dacă tăierea pensiilor speciale ale magistraților pică la CCR, premierul spune că Guvernul nu poate continua. Mulți dintre români l-ar trage de urechi pe Bolojan pentru măsurile grăbite, dar cu cealaltă mână l-ar mângâia pe creștet când văd cât de singur este din punct de vedere politic.

• Cine dă afară mai puțini. Acum ne-am prins și noi și mulți dintre politicieni că reducerea de personal de 25% din administrația locală înseamnă aproape nimic. Adică 23% din posturi nu sunt ocupate, iar asta ar însemna doar două procente de concedieri efective. PSD și UDMR doresc să rămânem la măsura cu 25%, Bolojan și ai lui cer 45%. Asta ar însemna eliminarea a 70.000 de posturi și 17.000 de oameni dați afară.

• Moțiuni și rugăciuni. După asumarea pachețelelor, opoziția extremistă a depus patru moțiuni de cenzură. Doar măsurile legate de pensiile magistraților n-au fost contestate de Simion și ai lui. Votul va fi duminică, spre dezamăgirea aceluiași Simion care nu și-a făcut timp să participe la citirea moțiunilor lui. Cere sprijinul profesorilor, iar pe elevi i-ar obliga la câte un „Tatăl nostru” zilnic.

• Tratament fără analize. Nu e un secret că multe dintre măsurile economice s-au decis fără studii temeinice sau analize de impact. Ministrul Educației recunoaște senin că „trebuie să vedem dacă degrevările îi permit unui director de școală să funcționeze eficient”. În contextul protestelor anunțate în prima zi de școală, poate David ar fi mai bine să tacă o perioadă.

• 4, stai jos! Întrebat într-un interviu pompos filmat în curtea Cotroceniului ce notă și-ar da, Nicușor Dan a răspuns: „7-8 așa, sunt o persoană exigentă”. Dacă era întrebat și un profesor mai puțin exigent, i-ar da probabil un 4 cu felicitări pentru absențele lui, mai ales din discuțiile despre educație.

3. Armata roșie virtuală, învinsă din nou de jurnaliști

A fost o săptămână grea pentru suveraniști. Nu ne-au luat la război pe 3 septembrie, așa cum a bubuit TikTok-ul toată vara. A picat și narațiunea că sărăcim din cauza Ucrainei. Acum au o nouă dovadă că propaganda rusă există.

Investigația Nataliei Zaharescu de la Ziarul de Gardă arată cu lux de amănunte cine și cum coordonează armata virtuală a lui Putin plătită direct de la Moscova. Ținta: alegerile parlamentare de la finalul lunii din Republica Moldova.

• Rusul sună întotdeauna de două ori. Jurnaliștii basarabenii au publicat în toamna anului trecut investigația În slujba Moscovei. Ei s-au infiltrat în rețelele pro-ruse și au arătat cum au fost cumpărate voturile pentru referendumul privind aderarea Republicii Moldova la UE. Materialul s-a viralizat și a influențat măcar un pic rezultatul votului. Comandanții armatei roșii virtuale nu au aflat însă de anchetă sau nu le-a păsat. Jurnaliștii de la Chișinău care s-au infiltrat în rețea au fost sunați din nou pentru partea a doua a operațiunii: influențarea parlamentarelor de peste trei săptămâni.

• Activizarea rețelei. Investigația arată cum s-a format, cum s-a dezvoltat și cum este coordonată direct de la Moscova ferma de boți umani. Acțiunea a fost mutată de pe Telegram pe TikTok și Facebook. „A venit timpul să ne activizăm! Trebuie să răspândim informația repede”, au transmis șefii rețelei. Informația înseamnă, bineînțeles, mesaje pro-Rusia, anti-UE. Maia Sandu, ținta principală. Nu știm dacă și Simion este sfătuit direct de Moscova, însă pozițiile lui se pliază perfect pe propaganda Kremlinului. Cert e că, în meciul Rusia - Rep. Moldova, e șeful galeriei Rusiei.

• Migrant băgat în comă. Un muncitor nepalez este în comă după ce a fost lovit în cap cu o bâtă de un clujean în vârstă de 18 ani. Agresorul a fost arestat pentru 30 de zile. Acesta spune că a sărit în apărarea a doua fete, una dintre ele, sora bătăușului. Informația nu a fost confirmată de poliție. Incidentul deosebit de grav a avut loc în aceeași zi cu agresiunea filmată din București. Să nu uităm că am fost aproape de un protest al extremiștilor față de migranți în buricul Capitalei.

• Scandal made in China. Dăncilă și Adrian Năstase au fost în China, la parada dedicată victoriei împotriva Japoniei în Al Doilea Război Mondial. Poza oficială a provocat reacții dure din partea ministerului de Externe și nu numai. A fost avalanșă de discuții pe această temă în presă și pe rețele. Cine n-a comandat niciodată de pe Temu să arunce primul piatra, au zis mulți. Discuția între Putin și Xi Jinping despre biotehnologie și viață veșnică a devenit virală. Noi încă discutăm despre industria calului.

• Garanții de război. Pacea din Ucraina este pe zi ce trece mai departe. Putin l-a invitat pe Zelenski la Moscova să negocieze pacea, iar țarul nici nu vrea să audă de garanțiile de securitate. Ar trebui să-l credem pe cuvânt după ce a bruiat avionul în care se afla Ursula von der Leyen.

• Aplauze și interdicții. Netanyahu nu-l primește pe Macron în Israel, după ce președintele francez a anunțat că va recunoaște Palestina la Adunarea Generală a ONU din această lună. În același timp, Trump îi interzice președintelui palestinian și altor oficiali să participe la reuniunea ONU din SUA. Filmul produs de Brad Pitt și Joaquin Phoenix despre uciderea copiilor în Gaza a primit zeci de minute de aplauze la festivalul de la Veneția.

Găsești termosul aici. O altă formă prin care poți susține jurnalismul independent făcut de Recorder e achiziționarea de produse din shopul nostru.

• Chiar dacă lumea pare că se destramă, a te bucura de viață, măcar o parte din timp, este o formă de rezistență.

• Un singur minut de exercițiu intens pe zi ar putea crește speranța de viață cu câțiva ani.

• Un restaurant cu o stea Michelin din Mexico City oferă, de câteva ori pe an, un meniu pentru care clienții pot „mânca atât cât vor și plăti cât pot”.

• DE CITIT. Pe fondul migrației crescute, partidele populiste de dreapta conduc în sondaje în Germania, Franța și Marea Britanie. Însă fără imigrație, populația țărilor europene ar scădea masiv până în 2100, inclusiv în România.

• DE CITIT. Jurnalistul Raul Ștef a documentat închiderea librăriei „La două bufnițe” din Timișoara, după o vară în care fondatoarele și librarii au împachetat mii de cărți, pe care le-au trimis către cititori sau le-au returnat către edituri.

• DE VIZITAT. Sâmbătă, pe 6 septembrie, are loc ediția a treia a Nopții Muzeelor la Sate, eveniment ce reunește în acest an 140 de obiective culturale din 36 de județe și două muzee din Republica Moldova.

• DE VĂZUT. Un interviu emoționant cu Édouard Louis, un scriitor francez în vârstă de 32 de ani, gay și crescut într-o familie foarte săracă. Ultima lui carte e despre fratele lui mai mare, mort la 38 de ani. Un frate alcoolic și extrem de violent, care-și exprima ura față de „poponari” și arabi și care, de mai multe ori, a încercat să-l omoare pe Édouard. „E de datoria noastră să înțelegem ce ne dezgustă, ce ne sperie, ce urâm.” (o recomandare de Diana Meseșan)

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Cariera lui Elton John (78 de ani împliniți în martie) este un triumf. Nenumărate au fost premiile obținute, hiturile, milioanele de dolari câștigate.

Orice om care a trăit pe pământ în ultimii cincizeci de ani l-a auzit, cel mai probabil, măcar o dată, cântând pe Elton John.

Stilul său flamboaiant, homosexualitatea asumată public, sutele de milioane de dolari strânse pentru combaterea SIDA, felul în care a interpretat Candle in the wind (Goodbye England’s Rose) la înmormântarea Prințesei Diana – toată lumea are o idee despre care e treaba cu Elton John.

Recunosc: știam puține despre acest mare artist înainte să citesc această carte. Dar am vrut să mă pun la punct.

Chiar am vrut să văd care sunt rădăcinile lui, de unde vine, să îi înțeleg sensibilitatea, franchețea și excesele.

Am observat că în biografia fiecărui om mare se găsește cel puțin o bunică fantastică. Și-a avut-o și Elton John pe a lui. Ea l-a salvat și poate încă îl salvează.

Și a mai avut o mamă îndrăgostită de muzică, fără ea și discurile ei cu Elvis Presley, Elton John (numele de scenă al lui Reginald Dwight) nu s-ar fi născut.

Totodată, mama sa avea un temperament groaznic și copilăria lui Elton John a fost marcată de teroarea în fața acestei mame, când despotică, când tulburător de binedispusă.

Și a mai avut și un tată sever, care nu i-a spus niciodată că îl iubește.

Cea mai profundă dovadă de afecțiune se manifesta când Elton John cânta bine la pian (a cântat dintotdeauna, cu un talent uluitor, fiindcă se născuse cu o ureche excelentă pentru muzică) și tatăl său îi spunea, la sfârșit, un „bravo” scurt și îl bătea pe umăr.

Nu e greșit să spunem că toată viața Elton John a căutat aprobarea și dragostea care i-au lipsit când a fost copil în Anglia aceea plină de privațiuni din anii 1950.

Elton John e un om care s-a construit pe sine din vise foarte îndrăznețe, cu curaj și umor și împotriva tuturor șanselor pe care i le-ar fi dat cineva în adolescență. Sir Elton John, astăzi.

Iar Sir Elton John chiar a spus cândva aceste cuvinte: „Cel mai bun lucru la rock and roll este că o persoană ca mine poate fi star”.

• Un eseu care explică de ce România are rezultate atât de bune la olimpiadele internaționale.

• Jobul unui părinte este să-i facă viața copilului un pic mai dificilă

• 5 semne de avertisment asociate cu un atac de cord, potrivit cardiologilor

• Ce trebuie să știi despre suplimentele cu magneziu

• Ce să faci în Costa Brava, porțiunea de litoral care l-a inspirat pe Salvador Dalí