Mine plutitoare și miniștri la altare

Bună dimineața.

Încheiem o săptămână a cărei coloană sonoră poate trece subtil din Walk of life (Dire Straits) în Imitation of life (R.E.M.) și înapoi. Căci, printre variațiuni de vacanță, avem încă pretexte să râdem, ca și destule motive să rămânem vigilenți.

1. Populiștii fură startul

Mai e un an până la alegeri, dar un aer apăsător de campanie se împrăștie deja. Până se întorc plătitorii de subvenții din concedii, partidele își intră în mână: fac chetă cu bani privați și promovare agresivă pe bani publici.

• Cine se grăbește. Cei mai iuți de picior sunt chiar cei bine plasați în sondaje: PSD și AUR. După meditații, consultații și alte gratuități, fluturașii de partid încep să vină cu taloanele de pensii prin sate și să sufoce cutiile poștale în orașe. Dar cea mai recentă mutare a AUR e o aplicație digitală - inclusiv tururi ale Parlamentului sunt puse la bătaie pentru a strânge bani (și date personale) la partid.

• Se poate face ceva? Exasperată, o cititoare Recorder ne-a semnalat că s-a plâns Autorității Electorale, dar răspunsul primit a fost surprinzător: nu se poate face nimic. I-am cerut și noi vicepreședintelui AEP Marian Muhuleț o explicație. Reiese că, în afara celor 30 de zile de campanie, partidele se pot promova cum și pe unde vor. Se cheamă “propagandă” și poate fi plătită chiar și cu bani publici. Aici suntem. Ca să avem totuși o idee despre cine și ce va împrăștia prin țară, ExpertForum a gândit un sistem de raportare a acestor acțiuni, unele la limita legii.

• Ce nu se vede. Se fac deja socoteli pentru candidaturi. Iar AUR a început și o altă campanie - una de spălare a imaginii de partid extremist și antisemit. Face lobby intens ca Ambasada Israelului la București să-i scoată liderii de pe lista de nefrecventabili. Cât „reevaluarea” extremiștilor români e în deliberări și spectacolul în toi, n-ar strica să fim atenți la toate partidele populiste din Europa, căci câștigă teren.

2. Nihil sine Deca

Prin bunăvoința ministrului Educației, Ligia Deca, descoperim că e al treilea an în care Inspectoratul Școlar Județean Suceava face, cot la cot cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, o școală de vară cu program „educațional catehetic”. Avem, iată, copii, părinți - și acum, ministru - la altar. Pace tuturor!

• Parteneriat preferențial. Că părinții aleg pentru propriii copii ateliere de lectură biblică interpretativă sau vizionări de documentare Trinitas TV e treaba lor. Ce ne privește pe toți e parteneriatul ISJ cu o singură confesiune. Și politizarea. Căci ce nu se vede în această poză e prezența discretă a lui Gheorghe Flutur, prim-vicepreședinte al PNL.

• Bacalaureat. Sub aceste auspicii serene, a debutat miercuri sesiunea de toamnă a bacalaureatului, prima la care toate lucrările se corectează digital. Convinși probabil că cineva acolo sus ne apără de orice erori, inspectorii școlari i-au instruit pe profesori în ultima clipă, prin mesaje trimise pe WhatsApp.

• În afara topului. Cum în cercetare nu merge cu post și rugăciune, ci cu finanțări și programe coerente, România nu mai e reprezentată, în 2023, în prestigiosul clasament Shanghai al celor mai bune universități din lume. În general, topul e însă lipsit de surprize. De remarcat și că Serbia, Ungaria, Polonia rămân în clasament.

3. Războiul de care nu putem uita

În marea noastră a explodat ceva, dar nu se putea ca asta să ne strice mini-vacanța. Nici ministrului Apărării, apărut în scenă o zi mai târziu, nici președintelui abia întors printre oameni levitând sub un soare orbitor. Poate doar scafandrilor pe care, în lipsa navelor, armata îi trimite în larg să caute mine plutitoare.

• Moment notabil. Atacuri rusești repetate în porturile ucrainene Ismail și Reni, aflate la doar câțiva kilometri de România, fac din această zonă un nou „butoi cu pulbere” și cresc riscurile unui incident involuntar pe teritoriul NATO. Totuși, rușii nu au acum interesul să atace alte state.

• De ce e important. Premierul Ucrainei a făcut o vizită-fulger la București. Cu Federația Rusă retrasă din acordul privind exportul cerealelor, Dunărea e acum cea mai bună variantă pentru transportul grâului ucrainean spre restul lumii. New York Times descrie în amănunt „autostrada” cerealelor și dependența ei de liniștea de la Sulina. Și tot NYT deschidea, acum câteva zile, ediția tipărită a ziarului cu povestea sătenilor din Tulcea vecini cu bombardamentele.

• Din interior. Sergei Surovikin, supranumit și „generalul Armageddon”, e ținut de propria putere în arest la domiciliu. Câți soldați și ce arme mai are Putin? Destui și destule cât să provoace mai departe distrugeri importante. Iar Ucraina e deja „cel mai minat teren din lume”.

Centrul de Stories Deocheate al MApN

Obișnuiți să stăm cu ochii inclusiv pe mesajele instituțiilor guvernamentale, am remarcat că joi unul din canalele de propagandă ale Ministerului Apărării - pagina de Facebook a Centrului de Televiziune și Film al MapN - afișa la Stories o poză cu o domnișoară dezbrăcată și un link suspect.

N-am dat click :), dar am zis să informăm Armata despre faptul că printre știri de bine despre activitățile militarilor noștri, în plin conflict la graniță, s-a strecurat un spam. După ce am sunat în repetate rânduri, fără succes, pe numerele (de fix) din secțiunea de contact, am trimis un mesaj prin Messenger. Ne-a scris un bot, asigurându-ne că va răspunde „în cel mai scurt timp posibil”. „Toate cele bune!”, se încheia politicos mesajul automat.

O astfel de breșă în securitatea IT a canalelor armatei este jenantă, dar și îngrijorătoare. Așa că am zis să insistăm totuși cu telefoanele. Într-un final, vineri pe la prânz, la unul dintre numerele de fix a răspuns un sublocotenent, care, pe un ton ușor amuzat, ne-a informat că reprezentanții Centrului sunt la curent cu problema: „E foarte nasol, dar nu știm cum să facem. Ne-a spart cineva pagina. Nu ne ascultă Facebook-ul să dăm jos postarea”.

Și iată cum, în epoca inteligenței artificiale, Armata României duce o luptă grea pentru a rezolva probleme banale, cum ar fi securizarea unei simple pagini de Facebook. Toate cele bune!

Epilog. Vineri după-amiază, trustul de presă al MApN a anunțat cu entuziasm recuperarea contului pierdut. Câțiva comentatori n-au regretat eroarea.

• Operațiunea “Rambo”. Un urs care se plimbă prin Ploiești ține de trei săptămâni autoritățile pe jar. Drone, cuști cu senzori - toate dau rateuri. Până acum a fost prinsă doar o pisică. Pare a lui Schrödinger.

• „Puțin respect, bă!” Intimidarea și amenințarea sunt mai departe „arme” în instituțiile de forță. Sunt bine conturate într-un episod relatat de un polițist anticorupție și confirmate prin reacțiile celor acuzați. Între ei, un judecător de la Curtea Supremă, chiar din completul care a dat verdictul final în cazul Gheorghe Ursu.

• Pe valul acuzațiilor. Ajuns la a patra inculpare pentru încercarea de răsturnare a rezultatelor alegerilor din 2020, Donald Trump rămâne favorit pentru a fi desemnat din nou candidatul republicanilor la Casa Albă. Fostul președinte ar urma să fie judecat în primăvara lui 2024, iar până atunci profită. Mai ales financiar.

• Lege pentru sharenting. O combinație de două cuvinte englezești - share și parenting - desemnează un fenomen larg răspândit: expunerea excesivă a copiilor pe rețelele sociale chiar de către părinții lor. Franța vrea să-l limiteze prin lege și are și motive să o facă.

• Risipim orice. În România, aruncăm o masă pe zi. Sau, indirect, banii câștigați în medie într-o zi de muncă. Iar prima sursă a risipei este chiar frigiderul. Acest explicativ despre risipa alimentară de la noi sugerează și un truc rapid: fotografia făcută alimentelor din frigider înainte de a pleca la supermarket.

• Un an de absență. Simona Halep a ieșit din top 500 WTA. Tenismena continuă însă să se antreneze, iar apărarea ei în fața Sport Resolutions, construită pe varianta contaminării, s-a dovedit recent câștigătoare într-un alt caz.

• Începutul unei ere. Inteligența artificială ne dă multe bătăi de cap, dar și motive de speranță. Cu ajutorul AI, o echipă de cercetători a reușit să clasifice patru subtipuri de Parkinson, aducând astfel mai aproape de realitate ideea de tratamente personalizate pentru această afecțiune neurodegenerativă.

• Bravo, castori! Bine ați revenit în țara noastră! Vânați în exces acum un secol, castorii dispăruseră din România și multă vreme ne-am amintit de ei doar prin reclame vesele la pastă de dinți. O organizație non-guvernamentală a reușit să-i readapteze aici.

• 📷 Doi ani mai târziu. Cum arată viața unei familii tinere din Texas, care crește o pereche de fetițe gemene, după ce avortul a fost interzis în statul american în urmă cu doi ani. (o recomandare de la Alex Enășescu)

• 🎦 Școala ca filosofie. Pare simpla poveste a unui director de școală generos și înțelept dintr-un cartier măcinat de conflicte, dar „Young Plato” (disponibil pe TIFFUnlimited) e mult mai mult. Un documentar din care adulții vor învăța cum să le pună întrebări copiilor și să le devină parteneri mai buni de dialog. Și o pledoarie pentru îngroparea replicii “Ba eu am dreptate!”. (o recomandare de la Anca Simina)

• 🎦 Lumea de sub apă. Când viața la suprafață e tot mai complicată, o escapadă mereu valabilă rămâne seria Blue Planet II produsă de BBC Earth. Va fi greu de decis ce e mai reconfortant: imaginea sau povestea spusă de Sir David Attenborough. (o recomandare de la David Muntean)

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Exercițiile de admirație ale domnului Cioran

Cioran și-a publicat exercițiile de admirație în anul 1986. A fost primul său succes de librărie în Franța și ultima sa carte importantă. Nouă ani mai târziu, Cioran avea să moară.

Cartea aceasta este aparte într-o bibliotecă Emil Cioran. Dacă alte volume sunt adevărate tratate de descompunere, în aceasta Cioran a ieșit din sine. Nu s-a mai războit nici cu el însuși, nici cu Dumnezeu, nici cu lumea. Pur și simplu, și-a îngăduit să admire (deși titlul inițial al volumului fusese „Exerciții negative”).

Cioran a fost unul dintre cei mai buni portretiști din secolul XX. Tocmai pentru că modelele sale literare erau vechi, din îndepărtata epocă de aur a portretiștilor francezi.

“Exerciții de admirație” e o carte care a fost scrisă în zeci de ani, de aceea între eseurile acestea sunt diferențe stilistice semnificative. Ceea ce le leagă este admirația autorului față de oamenii despre care scrie, de la Beckett la Eliade, de la Benjamin Fondane la Borges și la Scott Fitzgerald.

Un Cioran de citit în vacanță? De neimaginat! Dar dacă totuși veți alege un Cioran pentru vacanță (oroare, poate chiar pentru plajă!), atunci aceasta este cartea de care aveți nevoie. Exercițiile de admirație ale lui Cioran sunt, îndrăznesc să o scriu chiar așa, printre puține lucruri scrise vreodată care mai atenuează din neajunsul de a ne fi născut.

• O întoarcere în atmosfera festivalurilor din anii ‘90, „suverane și nonconformiste”

• Ce se întâmplă în creier când suntem uluiți de frumusețea naturii

• Uneori, singura cale de a rezolva o problemă este să ceri ajutor

• Cei care au schimbat smartphone-ul cu un telefon de modă veche spun că este o experiență „aproape spirituală”

• Unii părinți folosesc AirTags pentru a-și urmării copiii și, paradoxal, pentru a le da mai multă libertate de mișcare

• Cum să vorbești cu copiii, dincolo de întrebările standard

• 🎦 Spațiile publice urbane din Europa sunt gândite pentru oameni, cele din America de Nord, pentru mașini

Mulțumim că ne urmărești. FWD către prieteni sau răspunde la e-mail dacă vrei să ne spui ceva.

Dacă nu ești încă abonat, te poți înscrie aici.